Peste 400 de elemente (castre, turnuri de observaţie, valuri de pământ, drumuri) compun sistemul de apărare roman al provinciei Dacia – Limes-ul, ce urmează să fie propus de către Ministerul Culturii pentru lista tentativă a UNESCO, un prima pas către Patrimoniul Mondial. Printre aceste obiective se regăsesc şi şase castre romane situate pe pământ sălăjean.

Castrele romane de la Porolissum, Brusturi-Romita, Buciumi, Românaşi, Tihău-Surduc şi Sutoru au fost selectate de către specialiştii Ministerului Culturii în vederea includerii lor pe lista tentativă a României, adică într-un inventar al proprietăţilor pe care statul le consideră a fi cu potenţial de valoare universală excepţională şi pe care intenţionează să le nominalizeze pentru Lista patrimoniului mondial.

În acest sens, în 2016, membrii Comisiei Naţionale „Limes” din cadrul Ministerului au efectuat o serie de vizite în teren, pentru a monitoriza situaţia castrelor romane de-a lungul provinciei Dacia Porolissensis, restaurate prin diverse proiecte ale autorităţilor locale. În toamna lui 2016, specialiştii Limes au ajuns şi în Sălaj, la Castrul de la Porolissum, concluziile vizitei fiind cuprinse într-un raport acceptat şi adoptat oficial de către Ministerul Culturii.

Constatările vizau, printre altele, nereguli în ceea ce priveşte reconstituirea amfiteatrului roman, a zidului porţii şi a bastioanelor, ca urmare a nerespectării normelor minimale de restaurare a unui monument istoric. Mai exact, intervenţiile de restaurare şi conservare au determinat „alterarea definitivă a vestigiilor antice”, după ce s-a recurs „la soluţii de reconstrucţie neadecvate, lipsite de temei ştiinţific, care contravin normelor internaţionale în vigoare la care România a aderat”.

Judeţul cu şase castre romane

Prezent la Zalău, prof. dr. habil. Coriolan H. Oprean, director adjunct la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca al Academiei Române, responsabil ştiinţific al şantierului arheologic Porolissum şi membru al Comisiei Limes din Ministerul Culturii, a oferit lămuriri pe marginea subiectului, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii Consiliului Judeţean Sălaj şi ai Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. “La urma urmei, şi cei care au scris acest punct de vedere, şi cei care au lucrat la proiect nu doresc altceva decât binele unui sit arheologic de importanţă naţională, care să aducă prestigiu cultural zonei în care se află”, a explicat specialistul clujean.

Acesta a subliniat că accesul pe lista tentativă a patrimoniului mondial UNESCO implică respectarea unor convenţii în domeniu, care impun nişte standarde internaţionale cu privire la protecţia, conservarea, reconstruirea şi reconstituirea monumentelor istorice, scopul primordial fiind păstrarea cât mai intactă a monumentului original, prin intervenţii minimale: “Este firesc că atunci când te adresezi unui organism mondial trebuie să te încadrezi regulilor pentru a fi acceptat. Iar atunci când restaurăm este indicat să fie respectat principiul reversibilităţii acestor lucrări, iar materialele folosite la reconstrucţie să afecteze cât mai puţin monumentul chiar şi atunci când ele sunt eliminate”.

Deşi misiunea nu este una facilă, dacă s-ar dovedi o reuşită ar transforma Sălajul într-o atracţie turistică: „Statisticile arată că numărul turiştilor străini care au ajuns în Sălaj în 2016 a fost cu 9% mai mare decât în 2015, ceea ce înseamnă un plus de 300 de vizitatori. Şansa de a avea şase castre romane în Sălaj este una extraordinară. Niciunul dintre judeţele României nu are castre atât de compact aşezate în zona de nord-vest a frontierei: Porolissum, Buciumi, Brusturi-Romita, Românaşi, Tihău-Surduc şi Sutoru. Vizitarea lor ar putea fi făcută cu uşurinţă pentru că toate fac parte dintr-un traseu compact cu drumuri foarte bune şi cu acces uşor de la drumurile principale”.

„O ignorare a perspectivei”

Dacă în cazul primelor două exista monumente vizibile la suprafaţă, în cazul celorlalte patru vorbim despre câmpuri deschise (Brusturi-Romita, Românaşi, Tihău-Surduc), respectiv o luncă inundată (Sutoru). Totuşi, arheologii dau asigurări că respectivele castre sunt bine păstrate, lucru demonstrat de altfel de prospecţiile geo-fizice. „La Brusturi, Românşi şi Tihău sunt terenuri cultivate, dar viziunea despre viitor lor ar fi ca odată intrate în patrimoniul UNESCO să se bucure de o protecţie sporită. Cel mai logic mod de a le proteja este ca terenurile respective să devină proprietate publică”, a sugerat Coriolan Oprean.

Referindu-se strict la neregulile în reabilitarea Castrului de la Posolissum, specialistul a arătat cu degetul înspre arhitectul Călin Ardeu, cel care s-a ocupat de proiect şi pe care îl consideră principalul responsabil. „Înainte de a face ceva, trebuie studiat foarte bine, or acest domn nu a pus mâna deloc pe carte de arhitectură romană”, conchide Oprean, reproşându-i zidul mult prea înalt în raport cu dimensiunile Porţii Praetoria, tehnica de realizare a acestuia, dar şi modul de reconstituire a amfiteatrului. „Din punctul meu de vedere, este o ignorare a perspectivei. Turiştii pot avea uşor impresia că poarta este originală şi zidul este completat, iar pentru un ghid va fi foarte dificil să le distrugă aceste convingeri. Zidurile romane erau din piatră vulcanică asemănătoare bolovanilor de râu, nicidecum din piatră de carieră. Aşa, arată foarte îngrijit, dar nu respectă tehnica originală. Situaţia cea mai gravă şi mai neplăcută este la amfiteatru, ale cărui gradene, aşa cum au fost ele concepute, falsifică monumentul”, explică membrul Comisiei Limes.

Fără şcoli care să pregătească restauratori

O soluţie mult mai potrivită ar fi fost, în opinia lui, o structură metalică, uşor demontabilă, care să nu afecteze structurile antice, dând ca exemplu varianta aleasă pentru fostul oraş şi castru roman Carnuntum. Pentru a face zona mai atractivă din punct de vedere turistic, Oprean a propus autorităţilor amplasarea unui banner cu denumirea castrului, a unei machete care să reconstituie castrul roman.

„Vina pentru situaţia creată nu este a beneficiarului, şi nici a constructorului. Vina este a unui sistem de învăţământ care încet-încet şi-a pierdut specializările, şi-a pierdut instituţiile – Direcţia Monumentelor Istorice era o instituţie a Ministerului Culturii, care avea arhitecţi şi ingineri care se ocupau cu aşa ceva. În România, din păcate, nu există şcoli care să pregătească restauratori. Avem, în schimb, personaje agreate de diverse entităţi politice care fac lucruri uneori bune, dar de foarte multe ori şi de proastă calitate. Şi din această conjunctură, de obicei ei scapă cu faţa curată”, a mai spus specialistul.

Responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic de la Porolissum a ţinut să precizeze că împreună cu autorităţile sălăjene urmează să fie definită o strategie pe termen mediu prrivind castrul roman.

Oficialii judeţeni şi-au exprimat disponibilitatea de a sprijini acest demers. „Dacă teza potrivit căreia patrimoniul, dincolo de funcţia ştiinţifică, are şi alte funcţii, cum ar fi cea educativă, socială şi economică, atuncii deţinătorii sau administratorii acestui patrimoniu, împreună cu specialiştii – arheologi, arhitecţi, restauratori ar trebui să găsească cele mai potrivite soluţii pentru cercetare, conservare, acces la strategia de dezvoltare a monumentelor, dezvoltarea economică etc. Comisia Limes apreciază că pentru a realiza studiul tematic ce urmează a fi realizat în vederea introducerii pe lista tentativă naţională UNESCO s-a întocmit un program a cărui derulare în condiţii optime este esenţială.Aşadar, toate acţiunile pe care intenţionăm să le realizăm le vom discuta cu cei care conduc Programul Naţional Limes”, ne-a declarat preşedintele Consiliului Judeţean, Tiberiu Marc.

Castrul de la Porolissum, alături de cel de la Buciumi au fost restaurate printr-un proiect de aproape 36 milioane de lei, derulat de CJ Sălaj prin Regio-POR 2007-2013, pentru a creşte atractivitatea ofertei turistice regionale şi judeţene.