Predicție: în 10 ani vom avea un București izolat termic aproape complet, spoit în culori stridente, iar identitatea orașului, reprezentată de clădirile vechi valoroase, se va dilua până în punctul în care n-o să mai recunoaștem stilurile de arhitectură sau când au fost construite clădirile.

Asta o să se întâmple dacă se continuă campania dementă în plină desfășurare de a “upgrada” imobilele vechi, unele dintre ele cu fațadele degradate sau considerate prea “bătrânicioase” de actualii locatari. Este cazul multor zone din oraș, unele istorice, care au devenit mozaicuri scârboase, unde incoerența e la ea acasă. Fiecare face ce vrea pe tarlaua lui, autoritățile ignoră ce se-ntâmplă. Uite șapte exemple care te vor scoate din sărite, deoarece o să plouă cu retardare, nesimțire, ignoranță și prost-gust. Să-nceapă numărătoarea inversă:

popa-tatu-973x10241) În 2009, la intersecția Popa Tatu-Crișana era o veche prăvălie de colț, modestă și bătută de vreme, dar cu aspect pitoresc. Cu siguranță putea fi refăcută frumos fațada. În 2015 e gata upgrade-ul: lucs, styl, mansardare șic, kitsch, aspect nou-nouț. Și geamul ăla monstruos de pe colț, încastrat în acoperiș. Practic, zici că-i altă clădire. Singurul element comun a rămas anul construirii: 1884, cifrele montate pe fațadă.

Vezi? Cine a zis că nu se modernizează Capitala? Dacă te-ai plimbat prin zonele de case recent, probabil ai văzut cu ochii tăi dezastrul. Mai ales clădirile care nu-s monumente istorice (ca asta de mai sus) au luat forme și/sau culori de neimaginat sau au fost demolate și în locul lor a apărut ceva nou și frumos. Fiecare face ce vrea pe bucățica lui de teren, personalitatea orașului dispare, totul ok.

De-asta ne place ce vedem în afară, în lumea civilizată, cum ne place să-i zicem. Că ei nu fac așa ceva și protejează specificul orașelor. Cazul de pe Popa Tatu colț cu Crișana este doar primul exemplu, vezi mai departe cu ce ne mai distrăm.

2) În 2012, opoziția politică față de președintele României, Traian Băsescu (pe atunci, suspendat și așteptând referendumul de validare/invalidare) a țipat că Băsescu ar fi mutilat o casă pe str. Comănița nr. 9, sector 2.

“Construcție ce face legătura între strada Comănița și Domnița Ruxandra cu două fațade peste care a trecut timpul diferit. Una a rămas neschimbată, dar degradată de lipsa de îngrijire, în timp ce cealaltă a avut parte de intervenții ce au marcat profund întreaga imagine. Pe o parte au reușit să se păstreze ancadramentele cu motive geometrice intricate de inspirație orientală, detaliile din zona cornișei, în timp ce pe cealaltă au fost pur și simplu distruse. Jumătatea dinspre strada Comănița a fost demolată.”casecareplang.ro

Bucuresti-str-Comanita-nr-9-2007-2012-Casa-vecheImobilul inițial, o casă cu un singur nivel, a fost supraînălțat și modificat drastic, devenind parterul blocului din prezent. Evident, fațada a pierdut absolut toate ornamentele inițiale, dar poziția casei vechi se poate ghici dacă privim la amplasarea ferestrelor și a ușii. În rest, noua construcție este o nulitate absolută, o simplă formă geormetrică în spațiu, o palmă dată arhitecturii, dar foarte în ton cu epoca actuală. Situația a fost descrisă și în presă, la vremea respectivă. Foarte mulți merg pe ideea că unele case vechi pur și simplu trebuie modificate și înglobate în construcții noi, făcute în pripă, cum este acest caz. Au fost, desigur, multe acuzații false de campanie în 2012. Oricât l-ar detesta cineva pe Băsescu, se poate verifica: în 2009, casa era deja modificată, și nu de Băsescu. Cel mult s-ar putea cineva supăra pe el că a avut sediul de campanie în imobilul-kitsch, dar e ceva foarte subiectiv.

comanita-1024x583Așa arată singura parte din casă care a rămas în forma inițială. Este jumătatea casei dinspre str. Domnița Ruxandra. După mutilarea parțială, nimeni nu mai bănuiește că cele două jumătăți de clădire, azi atât de diferite, formau cândva o construcție unitară.

 

 

sf-voevozi-1024x9583) Mutilarea aberantă a fațadelor vechi în numele modernizării continuă pe str. Sfinții Voievozi nr. 34, sector 1. Situată într-o zonă rezidențială liniștită dezvoltată la începutul veacului trecut, casa de la nr. 34 este mic-burgheză, dacă ne luăm după ornamentația bogată a fațadelor. Un edificiu care iese în evidență din frontul străzii. Actualul proprietar vrea însă să se bucure de confortul modern al izolației termice și să păstreze aerul de epocă în același timp. Un om ambițios! Hai să vedem cum a purces el la modernizarea casei:

► a înlocuit poarta veche cu una nouă, mai mare și, desigur, dublată de plexiglas, nu cumva să vadă curioșii ce face el în curte
► din trei ferestre, una-i astupată, două-s reduse la jumătate din înălțime, a băgat termopane galore
► a placat fațada cu polistiren cu grijă, menținând ornamentele originale, cu excepția ferestrei din dreapta
► a spoit totul în crem, culoare cuminte și de bon ton

Gata modernizarea! Desigur că omul nu înțelege teoria izolării termice. Trebuie să izolezi tot ca să funcționeze. Casa, așa cum arată acum, este un hibrid dubios, o bătaie de joc la adresa identității zonei. Mai rău este că statul, prin instituțiile sale, nu a acționat deloc pentru a putea preveni o astfel de faptă. Identitatea orașului nu se păstrează prin transformarea caselor stil 1900 în paralelipipede termopanizate și colorate, orice ar zice proprietarii.

sf-ecaterina-1024x7284) Batjocorirea și distrugerea patrimoniului continuă fix lângă Piața Unirii. Casa de pe str. Sfânta Ecaterina nr. 3, sector 4 (a doua jumătate a secolului 19) – sus, 2 poze din 2012 (an notat cu verde), jos, 2 poze din 2014 (an notat cu roșu) – mai bate un cui în coșciugul identității urbane bucureștene.

Izolarea termică a “salvat” încă o casă veche, întâmplător aflată într-un perimetru care a scăpat la limită de demolările masive din anii ’80, dar nu a scăpat de “modernizarea” din 2013. Vorbim de o zonă liniștită din a doua parte a secolului 19, cu case frumoase, situate la poalele dealului Patriarhiei, chiar lângă nucleul orașului – Piața Unirii. Casa în cauză se găsește vizavi de Facultatea de Teologie și lângă biserica Sf. Ecaterina. Totul, în spatele blocurilor masive de pe b-dul Dimitrie Cantemir.

Până în 2012-2013, casa a zăcut abandonată, apoi a preluat-o o instituție de Stat: Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București. Ce-a făcut Administrația Spitalelor? S-a gândit că fațada neoclasică de secol 19 e veche și degradată, la naiba cu ornamentele expirate. Jos cu ele, jos toate! Au dispărut: capitelurile coloanelor pridvorului, detaliile frontonului, decorațiunile pridvorului și ancadramentele ferestrelor. Toate lucrate cu grijă acum mai bine de un secol.

După simplificare, fațada a fost placată cu polistiren expandat și spoită într-un gri-cavou. Treptele de la intrare au fost placate finuț cu gresie și a apărut o balustradă din inox, care se încadrează perfect în peisaj, dar și lămpi în pridvor, prinse de perete. Ca o ironie, s-a menținut vechea feronerie – vezi gardul. Păi bine, statule, puteai să bagi un gard nou d-ăla masiv, de pușcărie, că tot aia era! Neimțirea cea mai mare? Au fost adăugate stângaci și în batjocură, din polistiren, niște “ornamente” ca nuca-n perete (vezi frontonul și ferestrele). Transformarea din 2013 a venit la pachet cu înghesuirea clădirii. În spate, pe Calea Șerban-Vodă, pe locul unei căsuțe-vagon cu curte, s-a ridicat ilegal ditamai hotelul-kitsch: Hotel Pierce Conference & Spa (4*), exclusivist, cu 18 camere. Lucs și styl, din nou.

CANTINA-FILARET5) Încă o casă din patrimoniul vechi construit relevant pentru istoria Bucureștilor a fost distrusă. Izolarea termică este în clipa de față, alături de demolările ilegale, cel mai mare dușman al orașului autentic, întrucât egalizează tot și transformă în kitsch orice clădire construită într-un stil mai elaborat. Orașul își pierde personalitatea, specificul și farmecul. Mai rău este că statul, prin instituțiile sale, este primul la promovarea acestui mod aberant de “modernizare” a clădirilor vechi.

Nesimțirea merge la următorul nivel. O clădire de la 1847 a fost mutilată de autorități în numele asistenței sociale prost implementate. Kitsch, prost-gust și meltenism cu toptanul pe str. Mitropolit Filaret, sector 4, București. În noiembrie 2012, primarul general (în prezent suspendat) al Capitalei, Sorin Oprescu, a inaugurat complexul “Casa cu pitici”, o cantină socială pentru copiii nevoiași, pe str. Mitropolit Filaret. Clădirea pare ceva de la Disneyland. De fapt, e rezultatul mutilării ireversibile a unei case vechi de la 1847.

► 2011. Casa de pe Mitropolit Filaret arăta jalnic, era în degradare avansată. Locatarii ilegali contribuiseră la starea precară a imobilului, care aparține statului. Statul s-a spălat pe mâini după ce ani de zile nu a găsit soluții pentru relocarea decentă a respectivilor locatari, tolerând situația. Casa de la 1847 evident că nu mai arăta ca la început, suferise modificări succesive, ultimele importante în primele decenii ale secolului 20, când fațada a căpătat accente neoromânești (vezi ancadramentele ferestrelor, arcadele trilobate, coloanele, etc.). Dacă autoritățile voiau să facă o treabă ok și să respecte patrimoniul vechi construit, ar fi restaurat cum trebuie fațada casei, apoi la interior puteau ajusta imobilul conform nevoilor curente.

“1 copil român din 3 este sărac. În București trăiesc 309.000 de copii. Peste 100.000 sunt săraci.” – Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2020

► 2012. Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB), instituție subordonată Primăriei Generale, a mutilat acest imobil. Timp de 8 luni, a distrus tot aspectul vechi și l-a înlocuit cu ceva artificial. Imobilul nu mai are niciun stil de arhitectură. E Disneyland pur: polistiren spoit, termopane inadecvate, ornamente kitschoase, mansardare, tablă scârboasă pe acoperiș, iar soclul (baza) clădirii a fost înălțat și placat cu ceva ce pare gresie. Cireașa de pe tort: anii 1847 (data construcției) și 2012 (data refacerii), puși cu litere Times New Roman Bold pe fațadă. Cei neavizați vor spune că e frumos, curat, nou, așa cum trebuie. Nu mai e focar de infecție, e o cantină modernă! Dezastrul ăsta e numit “restaurare” de autorități – miciună și manipulare. Restaurarea înseamnă menținerea stilului inițial și refacerea cu materiale cât mai aproape de cele originale.

► Prezent. Evident că totul a fost de ochii lumii, să mai câștige Oprescu și directorii subordonați capital de imagine. La peste 2 ani de la inaugurare, singura cantină socială pentru copiii săraci din București e aproape pustie. Este tragic pentru Capitală că autoritățile, care ar trebui să protejeze și să respecte patrimoniul vechi construit, sunt primele care distrug, clădire cu clădire, identitatea orașului. La ce să ne mai așteptăm de la privați? Mai tragic este că programele de asistență socială sunt eșecuri în multe din cazuri. Din cauza corupției și incompetenței din sistemul public.

Combo Breaker: cineva care cunoaște proiectul de “restaurare” mi-a comunicat că pe Mitropolit Filaret, casa veche a fost DEMOLATĂ, nici măcar modificată. Autoritățile au promis inițial că vor menține fațada, dar în timpul lucrărilor, a venit o dispoziție de șantier care a dus la demolarea integrală a casei vechi. Desigur, totul s-a făcut în spatele mesh-urilor care acopereau șantierul. În loc, a apărut o clădire-surogat care doar emulează forma celei de dinainte. Este cu mult mai grav că s-a întâmplat asta. Autoritățile au demolat pe șest, după ce au promis că mențin o fațadă. Nu e prima oară când administrația Oprescu a făcut asta, așa a mințit și când a demolat în 2011-2012 pe străzile Buzești și Berzei clădiri pe care au promis că le salvează.

2013-20146) Un caz care a primit mii de Share-uri și Like-uri la noi pe Facebook și a fost preluat de presa mainstream, lucru neobișnuit, întrucât mass media nu prea se ocupă de obicei cu subiecte plictisitoare din astea. Hai să-i vedem acum pe apărătorii reabilitării/izolării/anvelopării termice a clădirilor! Pentru că o clădire poate fi și o casă veche cu valoare istorică, dar și un bloc banal, utilitar. Concret, izolarea termică a făcut minuni pentru casa de pe strada George Georgescu nr. 16 (fostă Calea Rahovei nr. 60), sector 5, aflată într-o oază care a scăpat de demolările masive din anii ’80, dar nu a scăpat de “modernizarea” din secolul 21.

Vorbim de o zonă rezidențială din a doua parte a secolului 19, cu case frumoase, spațioase și curți umbrite de verdeață, pe Calea Rahovei istorică. Segmentul acesta de stradă a decăzut grav după 1990, când a rămas captiv între blocurile de pe noile bulevarde Unirii și Libertății. Motivul? Nepăsarea totală a autorităților și locatarii needucați și ignoranți față de importanța istorică a locului. Ei nu conștientizează că locuiesc (mulți abuziv) în niște case importante pentru înțelegerea evoluției orașului.

Ce-a făcut proprietarul de la nr. 16? S-a gândit că fațada neoclasică stil 1890 e veche și degradată, dă-le naibii de ornamente expirate. Jos toate! Inclusiv capitelurile coloanelor și frontonul. După simplificare, toată fațada a fost placată cu polistiren expandat și spoită în crem și maroniu – de vis! Ca o ironie, a menținut vechea marchiză (portalul de acces), tâmplăria și gratiile de la geamuri. Păi bine, ‘nea Caisă, puteai să bagi un termopan și acolo!

2013-2014-detaliu-1024x679Întrucât legea interzice intervențiile atât de brutale asupra imobilelor din zonele protejate, e clar că trebuie să plătească responsabilii: autoritățile care au aprobat porcăria și locatarii/proprietarii. Nu ar trebui să conteze dacă imobilul în cauză este pe lista monumentelor istorice sau nu.

Cele două comparații de mai sus le-am primit de la prietenii de la DincoloDeFatade, un super-proiect care vizează exact arhitectura distrusă prin aceste mutilări: case vechi, care vin la pachet cu povești foarte interesante despre vremurile apuse.

Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede că:

► paza, întreținerea, conservarea, consolidarea, restaurarea și punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile legale;
► statul garantează și asigură protejarea monumentelor istorice în condițiile stabilite prin lege;
► desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise, constituie infracțiuni și se sancționează conform legii.

Acest caz revoltător, dar și restul, trebuie cunoscute de cât mai mulți, în special de cei care sar repede cu gura când cineva contestă izolarea termică în varianta practicată în România. Stai să vezi ce-am păstrat pentru final:

teatrul_mic7) Poate cel mai revoltător e atunci când o instituție de cultură este nenorocită chiar de autoritatea statului care trebuia să aibă grijă de ea. Este cazul Teatrului Mic, mutilat de Primăria Capitalei. Teatrul Mic deține două clădiri pe str. Constantin Mille nr. 16, în București. Corpul pe unde se face accesul publicului, aproape de intersecția cu str. Brezoianu, a fost recent mutilat: fațada de epocă, frumos ornamentată, a fost izolată termic în cel mai nesimțit mod. Pe scurt, despre Teatrul Mic:

► A fost fondat ca o companie privată de teatru în 1914, sub denumirea “Teatrul Maria Filotti”.
► Sediul era o clădire cu friză art nouveau formată din plăci ceramice de calitate. Prezenta un motiv repetitiv inspirat dintr-o specie de nufăr cu floare albastră. Era cel mai atractiv element decorativ al clădirii, și oarecum greu de observat din stradă.
► Teatrul devine instituție de Stat după al Doilea Război Mondial, la naționalizare.
► Denumirea actuală datează din 1964.
► După 1990, clădirile Teatrului Mic încep să se degradeze.
► După 2000, corpul de acces al publicului este renovat neglijent și termopanizat inestetic.
► În prezent, primarul general (suspendat) Sorin Oprescu citează pe pagina lui, la capitolul “refaceri, reabilitări, modernizări şi dotări”, reabilitări şi amenajări la Teatrul Mic.

Această clădire a Teatrului Mic nu se regăsește în lista monumentelor istorice, deși zona este una protejată. Ca atare, fațada veche, frumoasă, coerentă, a fost distrusă, cu tot cu friză și a fost anvelopată termic ca orice bloc, cu materiale jenante și kitschoase. Este revoltător și rușinos că Primăria Capitalei a autorizat fără probleme distrugerea unei fațade emblematice a unuia dintre teatrele bucureștene celebre. Acum, Teatrul Mic e un imobil banal, nu se mai distinge prin nimic. Când făceam pozele cu mutilarea, niște angajați care se-nvârteau pe acolo au întrebat, mândri: “Nu-i așa că e frumos cum am făcut aici?” De remarcat țeava de gaze care trece pe deasupra intrării. Lux!

Cum să am pretenții de la privați să nu mai mutileze casele monument-istoric, când autoritățile fac așa ceva cu clădirea unei instituții? Nu uita, Primăria Capitalei susţine financiar, coordonează şi administrează Teatrul Mic, instituţie publică de cultură, subvenţionată de Consiliul General al Capitalei.

Proiectul de lege privind reabilitarea termică a clădirilor aflate în zonele protejate și din zona de protecție a clădirilor monument istoric, care s-ar fi putut face fără autorizație de construire, a fost respins în martie 2013 de Camera Deputaților. Proiectul era inițiat de un grup de parlamentari PNL și PSD (inainte de ruperea USL). Iată cum USL veghea la distrugerea istoriei. În plus, chiar și clădirile monument istoric ar fi putut fi reabilitate termic fără autorizație, potrivit documentului. Proiectul legislativ în forma modificată (propunerea USL) a fost respins de Senat la sfârșitul lui 2013.

Același proiect, cu cele mai recente modificări, a fost rediscutat în martie 2014 de Comisia de Administratie de pe langa Camera Deputatilor și a fost respins. Clădirile de patrimoniu au fost salvate, teoretic, de efecte devastatoare. Nu este cazul și în realitate, așa cum ai văzut mai sus.

Când nu pun umărul la distrugerea patrimoniului bucureștean, autoritățile se declară neputincioase în fața valului de distrugeri și se limitează la întocmirea de liste cu imobile protejate.

Dacă încă mai poți vedea, după supradoza asta de kitsch, probabil vei fi de acord că situația se prezintă cam așa:

painting-frescoRefacerile arbitrare, adesea ilegale, ale imobilelor vechi, au devenit extrem de agasante în București. Pentru cei interesați de soarta orașului, este dureros să vadă cum zone istorice ajung o glumă urbanistică. Efectele nefaste ale neaplicării legii în domeniu nu trebuie tratate cu lejeritate.

Un oraș nu este grozav doar pentru clădirile înalte și noi pe care le are, ci mai ales prin fondul vechi construit, acea istorie pe care o caută oricine când vizitează un loc. Dar nu trebuie să ne civilizăm doar de dragul turiștilor, ci trebuie s-o facem în primul rând pentru noi. Să ne respectăm. Să păstrăm, atât cât se poate, cât trebuie și cât merită, imobilele valoroase construite de generațiile anterioare.

Data viitoare când mergi pe stradă și vezi că se întâmplă ce ai văzut în articolul ăsta, ia atitudine. Vezi dacă imobilul este monument istoric sau e în zonă protejată, apoi anunță autoritățile. Dacă membrii comunității devin interesați și vigilenți, asta va pune presiune și pe autorități să își facă datoria. Dă mai departe vestea, explică-le cunoștințelor și prietenilor de ce o restaurare de fațadă e mai ok decât o refacere kitschoasă, de ce e bine să salvăm ce se mai poate din patrimoniul vechi construit din București.