hanul1Președintele Ordinului Arhitecților din România – filiala Oltenia, arh. Radu Ionescu, a declarat, în cadrul emisiunii „Factualitate“ de la Alege TV, că schimbarea la față a Centrului Istoric a adus înapoi drepturile morale ale caselor. Acesta a vorbit despre importanța păstrării detaliilor, fără a face exagerări arhitecturale. Totodată, acesta a tras și un semnal de alarmă legat de zona Piața Veche, vorbind, totodată, și despre nevoia unui Plan Urbanistic General care să schițeze viitorul orașului.

Invitat în studiourile Alege TV, la emisiunea „Factualitate“, arhitectul Radu Ionescu, președintele Ordinului Arhitecților din România (OAR) – filiala Oltenia, a vorbit despre reabilitarea Centrului Istoric, dar și despre reabilitarea fațadelor caselor din acest perimetru. Acesta a explicat că, fiind un proiect cu un termen, nu a fost timp pentru o reală restaurare a clădirilor de către proprietari. „Proiectul a ieșit ca toate proiectele care au și un grafic, și finanțări, și părți contabile. Iar termenele sunt dăunătoare operațiunilor minuțioase. Dacă vorbim despre o anume detaliere a fațadelor în spiritul lor vechi, cu tâmplării din lemn, cu ornamente, cu mici detalii ale unor copertine care se acționau cu manivele mecanice sau cu niște obloane, acestea nu au reușit să apară în acest timp. Fațadele nu au putut fi incluse în proiect. A existat o emulație pentru a se acorda aspectul clădirilor cu partea publică, dar în asemenea viteză, o reală restaurare nu a putut fi făcută. A fost făcută o cosmetizare a spațiului public. Se pare, însă, că interesul pentru centru va declanșa un program de reutilizare a clădirilor și sperăm ca și planurile doi și trei ale acestor case să se păstreze ca și centrul istoric, adică să nu apară în spatele fațadelor niște clădiri moderne care nu ar mai atrage pe nimeni. Beciurile, anumite structuri ale acestor case, planșee de lemn, geamlâcuri, ar trebui puse în valoare și ar trebui să contribuie la imaginea asta de poveste a unei alte epoci“, a explicat Ionescu.

„Frumusețea în Centrul Istoric este ca la un bal mascat“

Arhitectul a punctat faptul că, inițial, o obligație pentru a nu primi amendă, reabilitarea fațadelor, a început să devină un alt fel de obligație, una cetățenească. Oamenii au înțeles, în mare parte, că o casă mai puțin îngrijită nu dă bine pe o stradă proaspăt reabilitată, dar și că excesul de detalii sau niște detalii greșite ar putea strica tot farmecul unei case. „Inițial, cred că acțiunea asta a fost percepută ca o obligație, ca o teamă de amendă. Din patriotism local, am auzit foarte mulți oameni că, odată cu schimbarea feței acestei zone, parcă s-a creat și o obligație cetățenească, adică și casa să fie îmbrăcată cât mai frumos când este pe o stradă atât de frecventată. Cred că partea de coerciție s-a diminuat în favoarea unei idei competiționale. Datoria noastră este să atragem atenția că frumusețea în Centrul Istoric este ca la un bal mascat. Trebuie să avem cel mai frumos costum de epocă și nu trebuie să ne aducem cei mai ascuțiți pantofi și hainele de la ultimul brand de la primăvară-vară. Aici greșim rău dacă, în efortul de a face o amenajare cât mai atrăgătoare, uităm contextul. Intențiile bune trebuie să se adapteze spațiului de Centru Istoric“, a precizat Radu Ionescu.

Case versus blocuri

Arhitectul a făcut o paralelă foarte interesantă dintre perioada în care blocurile erau „la putere“, în urmă cu mai mulți ani, și perioada de față, când casele au redevenit ceea ce erau odată. „Strada Theodor Aman are un front de case vechi și un front de blocuri ale anilor ‘60. S-au făcut încercări de a aduce fațadele blocurilor în acest registru. Nu se poate. Cred că sunt elemente care trebuie să-și ocupe locul așa cum au survenit în timpul istoric. Ni le asumăm, așa s-a întâmplat. Casele nu se numeau centru istoric, se numeau bujdule, mulți oameni neinformați așteptau cu ceasul să fie demolate și era incomparabil să stai într-o casă urâtă, cu sobe, când aveai alături un bloculeț cu apa în perete. Dacă mai veneai și din mediul rural să lucrezi la o uzină, apa din perete părea excepțională. Acum, au rămas aceste cubulețe din zidărie și beton, casele și-au recuperat drepturile morale, iar aceste bloculețe sunt un semn al istoriei. Așa s-a întâmplat“, a explicat președintele OAR Oltenia.

Piața Veche, o zonă tristă

Vorbind despre proiectul de extindere a Centrului Istoric, pe care municipalitatea își dorește să îl implementeze pe axele care se vor deschide pe fonduri europene, arhitectul a adus în atenție situația din Piața Veche. Acesta a tras un semnal de alarmă în legătură cu Hanul Puțureanu, un monument istoric deosebit, dar care are o stare tragică. „Cred că este o idee foarte bună cea de extindere a Centrului Istoric. Sper ca municipalitatea să aibă în memorie și o idee mai veche, cea cu partea de nord. Ar părea că Centrul Istoric se oprește în strada A.I. Cuza. Or, Centrul Istoric trebuie să ajungă la Calea București, după care să o și depășească. Iar problema cu Piața Veche – poate cu asta trebuia să începem – este una mare, pentru că acolo sunt câteva clădiri cu o valoare extraordinară.

Hanul Puțureanu are acum tot felul de elemente și le pierde pe cele valoroase, cum ar fi geamlâcurile. Nu intră nimeni acolo, dar are niște zone de subsol foarte importante, cu care nu știu ce s-a întâmplat. Este o construcție emblematică pentru Craiova, este și apropiată de ansamblul Catedrală – Casa Băniei și este mare păcat. Este o zonă tristă, închisă și prin faptul că nu te mai uiți prin porți. (…) Hanul Puțureanu are o curte interioară splendidă pe care nu o vede nimeni. E bine astupată cu porți, cu tablă. Situația lui e atât socială, cât și faptică. La acest han ar trebui pusă o bulină însângerată, o bulină de un roșu mai dramatic“, a spus Ionescu.

PUG-ul, de importanță maximă pentru municipiu

În cadrul emisiunii, președintele OAR Oltenia a vorbit și despre importanța unui Plan Urbanistic General al Craiovei (PUG). Acesta a spus că este foarte importantă implicarea cetățenilor în elaborarea acestuia. „Succesul nu trebuie proiectat foarte strâmt, dar niște criterii generale pentru viitorul orașului trebuie să fie formulate în acest PUG. Sper ca acesta să fie făcut de o firmă foarte calificată și ar trebui să participăm și noi – nu discut de arhitecți, ci de cetățenii Craiovei – cu idei majore la scara acestui oraș care să fie transmise acestui colectiv. Mă fac eu acum că discut cu acesta și-i transmit că orașul Craiova este orașul de lângă Jiu, care nu are Jiu. Nu are nici un fel de relație cu acest râu important. Exact în zona respectivă s-au format niște cartiere nevoiașe, care trag orașul în jos, ca să nu mai spunem că acolo facem și Waterparkul. În partea dinspre Aeroport sunt niște dealuri, păduri. Ce facem cu ele? Mai este situația ocolitorii orașului, la care avem capul băgat în nisip. Ne facem că este ocolitoare, dar trebuie să ne gândim la alta cu mult curaj. Este o excepțională oportunitate pentru noi apariția Aeroportului, dar parcă mai trebuie lucruri împrejur. Tot orașul acesta, cu comunele limitrofe, cu lacurile care sunt în jur, ar trebui să ne preocupe foarte mult, iar acum avem ocazia să înscriem în acest PUG aceste idei, care să vină și din partea cetățenilor, și din partea celor pasionați de oraș“, a sugerat arhitectul.

Nu în ultimul rând, întrebat ce este mai important pentru un arhitect – construcția unei case de la zero sau reabilitarea unei case vechi – Radu Ionescu a spus că: „Iubim toți copiii la fel“. „Este o întrebare care se poate pune unor părinți cu doi copii. Îl iubești mai mult pe cel mic sau pe cel mare? Nu știu care e cel mic sau care e cel mare. În orice caz, dacă faci o casă de la zero, atunci trebuie să o faci pentru beneficiarul tău, pe care trebuie să îl înțelegi, să nu fie o casă atipică față de alte case, dar care să răspundă modului de viață al familiei respective. Dacă faci o restaurare de casă, atunci dai la o parte oamenii și încerci să faci o discuție cu casa. Încerci să afli ce își dorește ea, cum a fost în tinerețe, și să reactualizezi farmecele și visele casei, nu ale oamenilor care stau înăuntru“, a conchis arhitectul.