646x404În anul 2011, în Cetatea Alba Iulia se descoperea întâmplător ceea ce avea să fie ruinele celei mai vechi biserici răsăritene de la nord de Dunăre. Descoperirea, senzaţională din punct de vedere istoric, a fost exploatată doar din punct de vedere ştiinţific. Ruinele spectaculoase au fost acoperite cu pământ, iar terenul a revenit la starea iniţială.

Ruinele au fost găsite în timpul lucrărilor de modernizare şi restaurare din interiorul Cetăţii, pe un teren din apropierea Catedralei şi Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Multe voci au spus atunci că restaurarea ”in-situ” a ruinelor vechi de aproape 1000 de ani ar fi reprezentat o soluţie mult mai avantajoasă pentru Alba Iulia, dar, în final, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Zidul bisericii (absida) a fost descoperit întâmplător în luna aprilie 2011, când s-au efectuat săpături pentru înlocuirea conductei de apă potabilă. Săpăturile au fost reluate ulterior şi au scos la iveală ruinele bisericii, de tradiţie bizantină. Cercetările au fost realizate de o echipă de specilaişti coordonată de arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate.

”Săpăturile din anul 2011 de la Alba Iulia au scos la iveală ruina unei biserici cu plan în cruce înscrisă, de tradiţie bizantină, care a funcţionat în intervalul dintre mijlocul sec. X şi mijlocul sec. XI. Această datare destul de exactă, foarte rară în arheologie, se datorează unui context arheologic cu numeroşi indicatori, dar totodată îşi găseşte locul în evoluţia istorică a sitului, în particular, şi în evoluţia istorică a sudului Transilvaniei, în general. Fără îndoială, ne aflăm în faţa celei mai vechi biserici de influenţă bizantină de la nordul Dunării, şi chiar raportat la teritoriul propriu-zis imperial aceasta este una dintre foarte puţinele  biserici datate din context în sec. X. Din acest motiv poate fi un reper important nu doar în cercetarea istoriei Transilvaniei şi a Ungariei, ci şi în studierea influenţelor arhitecturii bizantine.

646x404 (1)Descoperirea de la Alba Iulia din anul 2011 confirmă importanţa acestei localităţi (probabil nucleu al unei formaţiuni politice locale), nu doar pentru autohtoni, ci şi pentru marile puteri care îşi disputau în epocă controlul regiunii: Ţaratul bulgar (aşezare şi necropolă din secolele IX-X), Imperiul bizantin (construirea bisericii, misiunea de creştinare şi de instituţionalizare) şi statul ma-ghiar al regelui Ştefan (cucerirea centrului de putere, transferarea aici a sediului Episcopiei de rit roman a Transilvaniei) Controlul politic, militar şi religios asupra Albei Iulia trebuie să fi asigurat dominarea unui teritoriu important pe Valea Mureşului. (…) Proporţiile monumentale ale clădirii ne permit să credem că era destinată unei comunităţi creştine importante din punct de vedere numeric, în care trebuie să vedem populaţia locală creştină, dar şi o populaţie maghiară aflată în diferite etape pe traseul dobândirii credinţei în Hristos.(…) Cu adevărat importantă este certitudinea, dată de această descoperire, că Biserica bizantină era prezentă în secolele X-XI pe teritoriul Transilvaniei, încer-când să menţină în sfera sa de influenţă o regiune vizată de cuceritorii maghiari”, susţine arheologul Daniela Marcu Istrate în lucrarea

”Biserica din secolele X-XI, de influenţă bizantină, de la Alba Iulia”  

646x404 (2)Sute de morminte descoperite în timpul lucrărilor de cercetare Dimensiunile bisericii sunt 20,7 m pe axa est-vest, respectiv 12 m pe axa nord-sud, grosimea medie a zidurilor fiind de 1,2 m. Nava bisericii este un pătrat cu latura de 12 metri, iar în zona centrală se află fundaţiile a patru stâlpi care susţineau o cupolă. Biserica a avut o „viaţă“ de maxim 100 de ani, fiind demolată în jurul anului 1050. Ruinele sunt suprapuse de cimitirul dezvoltat în jurul primei catedrale romano-catolice, care a debutat la mijlocul secolului XI. Au fost cercetate aproximativ 400 de morminte, din care circa 200 se află în conexiune directă cu ruinele. Cercetătorii au găsit peste 100 de monezi, majoritatea din secolul XIV. Cea mai veche datează de la sfârşitul secolului XI. Inventarul descoperirilor mai cuprinde obiecte ceramice, cercei, piese din bronz şi argint. Cercetarea a fost finanţată de Arhiepiscopia Romano-Catolică.

Existenţa unui centru creştin puternic la Alba Iulia, la mijlocul secolului X era binecunoscut în această parte a Europei, fapt ce l-a determinat pe împăratul Bizanţului Constantin Porfirogenetul să-l invite la Constantinopol pe Iuliu cel Bătrân împreună cu călugărul Ierotei. Delegaţia de la Alba Iulia a fost primită cu mult fast la Constantinopol, cu regulile protocolare ale timpului, privind primirea înaltelor personalităţi. Împăratul Constantin Porfirogenetul i-a acordat titlul de onoare de ”Patricius” lui Iuliu Întemeietorul, iar călugărul Ierotei a fost hirotonit ca primul episcop al acestor meleaguri româneşti. În unele cărţi vechi de istorie a religiei din ţara noastră, acest moment istoric a fost prezentat astfel: „În veacul al X-lea era aici (la Alba Iulia) Biserica Răsăriteană organizată, căci altfel n-ar fi fost de lipsă ca principele Iuliu să-l ducă pe monahul Ierotei spre a fi hirotonit întru episcop al acestor părţi de însuşi Patriarhul Constantinopolului – Theophilact.”

Conservare pentru vizitare

646x404 (3)”Având în vedere importanţa acestei descoperiri pentru istoria naţională, dar mai ales pentru oraşul Alba Iulia, aceste vestigii trebuiesc conservate în aşa fel încât să poată fi vizitate şi văzute direct, devenind în viitor (în mod sigur) obiectivul cel mai important de vizitat din interiorul cetăţii Alba Iulia. Păstrarea la vedere a acestei dovezi incontestabile de creştinism românesc organizat se impune având în vedere rolul şi importanţa sfântului Ierotei ca prim episcop de Alba Iulia. Acest obiectiv istoric românesc din Cetatea Alba Iulia este singurul care a rezistat şi a rămas în starea şi forma actuală. Toate celelalte obiective româneşti importante, care au existat în Cetatea Alba Iulia, printre care: rotonda baptisterium, Biserica Episcopală a lui Ierotei, Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului (vechea clădire), Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului şi arhiepiscopia ardealului construită de mihai viteazul, în anul 1597, la care se adaugă singura biserică ortodoxă a românilor din oraşul de jos, au fost distruse de maghiari şi habsburgi în decursul istoriei fără să mai rămână vreo urmă”, afirmă Ioan Străjan, reprezentant al Fundaţiei Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României.