turismistoric.ro

În judeţul Sălaj există 15 edificii nobiliare (cetăţi/castele/conace) semnificative pentru arhitectura de epocă medievală şi modernă, aparţinând patrimoniului cultural naţional, însă majoritatea acestora nu sunt valorificate ca obiective turistice, fiind astfel pierdute oportunităţi de dezvoltare a ofertei judeţului în acest domeniu.

Cele mai multe dintre ele se află într-o stare avansată de degradare, însă, cu toate că situaţia este cunoscută la nivelul autorităţilor locale/judeţene cu atribuţii în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional, până în prezent nu au fost valorificate oportunităţile anuale de finanţare a lucrărilor de reabilitare a acestora prin Programul Naţional de Restaurare, derulat de Institutul Naţional al Patrimoniului. Iată trista poveste din localitatea Surduc, a castelului Jozsika.

Castelul Jozsika, inclus în Lista Monumentelor Istorice ca Monument de importanţă locală, categoria B, datează din secolul al XVII-lea. Acesta este situat în localitatea Surduc, pe malul stâng al râului Someş, şi este o victimă a nepăsării autorităţilor ce preferă să împartă preferenţial banii şi să uite locuri ca acestea. Vom încerca să le aducem o mică bucată de istorie, ce sperăm noi să îi convingă pe viitor.

Între anii 1641 – 1810 a fost în proprietatea familiei Csaky. Apoi între 1810 – 1853 a lui Miklos Jozsika, baronul de Branyicska. Membrii acestei familii au avut o contribuţie decisivă la actualul aspect al imobilului, care încă mai păstrează, în salonul principal al conacului, urme ale picturii originale.

Printre momentele care au lăsat o amprentă mai accentuată în istoria edificiului se numără găzduirea (11 noiembrie 1705) principelui Transilvaniei, Francisc Rakoczi al II-lea, anterior confruntării trupelor sale cu armata imperială austriacă condusă de Ludwig von Hebrevile.

În perioada naţionalizării, castelul a devenit sediul S.M.A-ului (Staţiune pentru Mecanizarea Agriculturii) din localitate, iar în prezent se află în proprietatea SC Agromec Surduc SA.

În lipsa unor lucrări de reabilitare, edificiul este supus unui proces continuu de degradare. Pereţii prezintă crăpături şi exfolieri ale tencuielii, tâmplăria ferestrelor este distrusă. Dezinteresul pentru adoptarea unor măsuri de protecţie a monumentului îi deschide, din păcate, aceeaşi perspectivă ca în cazul celorlalte edificii prezentate – distrugerea lentă.